Acum nu mai ştiu cine sunt.
Am amestecat în mine prea multe lucruri.
Îmi place ploaia de vară care mă prinde pe neaşteptate şi mă udă până la piele.Îmi place muntele în a cărui izolare îmi îngrop rădăcinile şi mă umplu cu foame negrăbită de viaţă.
Am impresia că o să am prieteni pe care îi voi purta toată viaţa cu mine… chiar dacă îmi doresc să fug de aici. aş fugi şi acum… cu singurele lucruri care vor conta pentru totdeauna: arta, muzica şi clipa. Și în călătoriile care vor urma îmi place să cred că voi răni şi vindeca.
Iubesc rătăcirile de sine prin simplul fapt că ştiu că va veni şi acel moment în care te regăseşti.
Am o bătaie în mine care nu încetează nici în momentele triste. Iubesc gândul că viaţa mea va fi un amestec de sentimente.
Întotdeauna voi crede în iubirile celor din jurul meu, niciodată în a mea.
A mea nu va fi niciodata reala pentru ca daca ar fi reala viata mea nu ar mai fii la fel. E bine totusi sa traiesti cu gandul ca orice lucru se sfarseste intr.o zi. Iar atunci cand aceea zii va veni trebuie sa te gandesti ca va incepe un nou capitol al vietii tale cu sau fara acel ceva mai special.
[Desi nu mai conteaza in momentul asta Te iubesc. ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu