My dear friend.

Imi stau cuvintele pe limba si nu reusesc sa scriu nimic concret.
 
Fraze, propozitii, intrebari, ganduri si emotii mi se perinda printre emisfere si eu nu reusesc sa astern, negru pe alb, ce simt.
 
Cum as putea sa ajung o mare scriitoare daca eu nu pot sa scriu?
 
Ma intreb ce simti, ce gandesti, ce te nelinisteste, ce-ti place, ce te face sa razi si ce te face sa vrei mai mult.
 
Ma intreb cum fac sa nu te pierd si sa te conving ca si tu trebuie sa te intrebi acelasi lucru.
 
Am senzatia ca trebuie sa ma lupt cu o lume intreaga si ca nimeni nu intelege nimic.
 
Toata lumea asta stie deja finalul, iar eu nici n-am apucat sa ma bucur de inceput.
 
Ma doare ca nu pot si nu stiu cum sa te ajut. Acum nu mai esti singur.
 

Suntem doi.
 

Si ma intreb daca tu intelegi.
 

Imi doresc tare mult sa fii fericit.
 

Cu speranta ca intr-o zi ai sa ma lasi sa fac parte din lumea ta.

A ta,

Otilia.