O viata formata ? Ceva nou ?

Am ajuns intr-un punct in care imi pun atat de multe intrebari, de teama sa nu le gasesc raspunsul.Am ajuns intr-un punct in care degradarea totala mi se pare singura solutie...insa limitele bunului simt nu-mi dau voie.Am ajuns intr-un punct in care imi vine sa calc in picioare oamenii rai, nascuti pentru a te demoraliza si a-ti spune constant cat de prost esti.Am ajuns intr-un punct in care nu stiu ce vreau si in ce directie sa ma uit..si mi s-a spus ca "rabdarea" este unica solutie.Cam ironic, avand in vedere ca nu sunt nici un om rabdator si nici unul care sa accepte solutii unice impachetate in hartie colorata.Am ajuns intr-un punct in care mi se pare ca m-am format conform opiniei generale si nu propriilor pareri.Am ajuns intr-un punct in care vad ca lumea ma judeca, fara habar sa aiba despre ce e vorba..nu ca s-ar obosi.Am ajuns intr-un punct in care cred ca as fi capabila sa-i indepartez pe toti din jurul meu..fara prea mare greutate.Mi-am pierdut punctul de sprijin. Ce e curios, este ca de abia acum imi dau seama si evident, ca in filmele proaste, acum e prea tarziu.Lumea nu sta in loc, nu asteapta ca noi sa ne punem gandurile in ordine, nu-i pasa de suferintele si intrebarile noastre.Lumea judeca repede, zambeste, pune punct si merge mai departe. Ea cauta o viata linistita, fara probleme si nu una complicata.Ma intreb..oare oamenii care asteapta si isi doresc sa fie salvati..de ce fac intotdeauna primul pas si nu au curajul sa astepte pana la capat? Oare le e teama ca nu va veni nimeni in ajutorul lor?

[Azi a fost ziua de postari.Idei geniale.Cred ca o sa intru iar in pauza. ]