Otilia

marți, mai 31, 2011

Sunete.

Lumea – intreaga lume-n autobuz,
strivita de sine pe scaune si-n picioare iar eu radeam.Ploaie peste mine, peste ochii fierbinti si-n gura deschisa strang fericirea.
– aceasta e libertatea –
Nu ma urc, nu, nu acum si-n pumnul strans ascund cuvint ce le presar arareori cate unul, cate doua,prin lumina asta surda. Ridic capul, ploaie prin par,zgomot in ochi,dar eu dansez invartindu-ma fulger.Aici, langa autobuz e prea plin pentru mine sau pentru fericirea pe care o tin inchisa in rucsac.Nu ploaia e de vina, nicidecum.Caci acolo e groapa, aici e lumina si lumea de la un capat la altul,de la minus pana la plus infinit.De la cer pana la pamant.S-au inchis usile si-am plecat.
Apoi: aceeasi poveste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu