Ghost, past and future

Cufundata in muzica mea "de duminica", mintea imi zboara la fantome. Nu la cele reale, ci la acele persoane care au disparut din viata noastra, dar care inevitabil si-au lasat amprenta in sufletul nostru: fosti iubiti/iubite, vechi obsesii, prieteni, amici ... si uneori vin sa ne bantuie. Poate nu si-au incheiat socotelile, poate li s-a facut dor sau ni s-a facut dor .. poate pur si simplu we can't let go.
Chiar daca te-ai schimbat, ai alte preocupari, alti prieteni, alte prioritati, se intampla ca in unele momente sa-ti aduci aminte de acea persoana. Vrei sa-i multumesti ca a facut parte la un moment dat din viata ta, sau ca te-a ajutat, sau ca inca n-ai uitat-o sau pur si simplu vrei sa strigi : "Hei, m-am schimbat, nu mai sunt la fel. I have a life now. Can we forget the past ?"
Exista cazuri in care persoana respectiva te-a uitat, si pentru ea esti .. nimic. O lasi indiferenta orice ai face, orice ai spune si de fiecare data cand incerci sa-i demonstrezi ca acum este/esti altfel devii iar penibil si nu faci decat sa-i confirmi ca totul a ramas la fel, iar ea (persoana), nici nu se mai oboseste sa te asculte ,pentru ca n-o intereseaza.
Si daca n-apuci niciodata sa spui intr-adevar ce vrei sa spui acelei persoane, oare o sa te bantuie toata viata, sau ai sa "treci peste" cu timpul? Putem sa uitam trecutul sau anumite momente din trecut fara sa ne mai uitam niciodata inapoi?
Se spune ca pentru a alunga o fantoma, trebuie sa o confrunti si sa-i spui sa plece. Oare functioneaza? Eu inca nu am incercat. Dar cred ca e momentul s-o fac ...