A deschis ochii iar în întuneric.Și-a dat patura de pe fața și a încercat să traga adânc aer in piept. Nu reușea să scape de senzația de anxietate. Nici de durerea din piept.Și-a fixat privirea în tavan și a stat așa câteva minute.În cele din urmă, a închis ochii și a început să zâmbească.Iși imagina ce ar spune oamenii a doua zi.Și dacă nu am fost nimic mai mult decât una dintre celelalte? Un pas ce a trebuit trecut pentru a fi fericită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu