Cu si despre...fericire

*Intotdeauna m-am intrebat: atunci cand un fluture paraseste coconul, realizeaza cat de frumos a devenit? Sau inca se mai vede ca fiind doar o omida?"*

Asa este si in viata : oare pe masura ce crestem si evoluam, realizam cat suntem de fericiti, sau inca ne vedem niste tristi si deprimati, incapabili sa realizam ceva maret?Fericirea pe care atat ne-o dorim, nu este a celor din jur, nu apare daca muncim mai mult, iubim mai mult, mancam mai mult, speram mai mult...fericirea pe care atat ne-o dorim, este chiar in fata noastra. Din pacate, suntem mult prea orbi, aroganti, orgoliosi, victime s-o vedem.Iar partea si mai amuzanta este ca, indiferent cate scrieri se vor face in jurul acestui subiect, concluzia va ramane neschimbata: omul mereu va alerga in cautarea fericirii. De ce?Pentru ca asa suntem construiti: sa ne dorim mai mult, sa ravnim, tanjim, salivam la ce are altul .. Mai greu sa ne uitam si in curtea noastra.Desi am fost crescuti si invatati de mici, ce e bine si ce nu, pentru ce sa ne bucuram si pentru ce nu, ce ne va aduce succes si ce nu, practic instruiti ce este fericirea, fiecare dintre noi are raspunsul in suflet.Fiecare dintre noi, in adancul inimii sale, stie foarte bine ce-l face fericit, insa din cauza motivelor de mai sus .. nimeni nu va spune cu voce tare sau daca va spune, ori va nega foarte repede, ori va rade zgomotos, astfel incat sa para o gluma buna.Noi suntem fericiti constant, dar mereu ne intrebam ce inseamna fericirea.Visam continuu la "acel moment" si de multe ori plecam in cautarea lui ..Insa ne intrebam vreodata, ca poate parasind deja fericirea pe care o avem, [dar de care nu suntem constienti] nu vom mai reusi sa gasim niciodata alta?Sustin visele! Cred din tot sufletul ca oamenii ar trebui sa-si urmeze visele, si vreau la fel de mult ca ei sa fie fericiti .. insa, tot ce vreau sa zic e simplu:fericirea este in noi, asa ca incetati s-o mai urmariti in altii, pentru ca s-ar putea sa gresiti drumul ..