Trenul.

Azi ploaia mi-a soptit in vis ca primavara e anotimpul cand ma voi indragosti.Mi-am acoperit cu palmele urechile si mi-am continuat visul care se desfasura pe un ecran imens intr-o sala de spectacol in care inimi talentate se intreceau in interpretat scenarii cat mai captivante pentru a le pastra in piesa de teatru care se desfasoara la infinit in mintea mea iar sufletul meu , un regizor venit de prin europa dirija toata actiunea cu un trabuc in mana stanga si o palarie caraghioasa lasata pe ochi interjectii de tot felul si in jurul lui o multime de semne de intrebare.O melodie uitata in trecut pe fundal de film englezesc, umor negru si ceaiul de la ora cinci au luat locul serialelor de odinioara. Cioc-cioc-cioc,fereastra sufletului meu se deschide la fel si ochii mei iar printre multe umbre reusesc sa disting un zambet strain care ia forme tot mai ciudate cuvinte in forma de cercuri triunghiuri si patrate.Sunt un pasager clandestin în trenul in care visele devin pentru o clipa realitate.Dar ceea ce nu stia ploaia , era faptul ca eram deja indragostita.